Maramuresul - tara uriasilor (dupa cum spun legendele) |

Maramuresul – tara uriasilor (dupa cum spun legendele)

Maramureșul – țara uriașilor (după cum spun legendele)

Fiind perioadă de concedii….o poveste pentru cei care întreabă pe acest timeline unde pot simți cel mai bine tradițiile și savoarea de altă dată a Maramureșului…

Trăiesc în Maramureș dintotdeauna și am ”bătut” Maramureșul istoric mai bine de 30 ani, zi noapte, vară iarnă, toamnă primăvară, în liceu am avut mulți colegi de peste ”deal” cum spunem noi și îi vizitam în vacanțele anilor 80…nu pot însă să nu constat că încetul cu încetul (dar sigur) mai ales în ultimii 20 de ani, șindrilele de lemn dispar, casele mici tradiționale de lemn așișderea…iar cu obiceiurile din Maramureș ne mai întâlnim de Sf. Mărie Mare, Crăciun și Paști… și mai la câte o târnosire de biserică (construită cu materiale moderne desigur).

S-au construit și pensiuni, moderne desigur și în marea lor majoritate neatrăgătoare… și atunci … de ce aș veni în Maramureș dacă nu mai pot simți mirosul de lemn pe foc, nu pot vedea casele tradiționale, nu pot avea parte de tradițiile de sute de ani , dar distruse sistematic de modernismul prost aplicat al ultimilor douăzeci de ani ?

Pentru că azi m-am reîntors să iau la pas satul BREB de la poalele Gutâiului…am lăsat mașina la intrarea în sat și am intrat pe ulițe printre săteni…se grăbeau la biserică…

La răscruci de drumuri pietruite reclame policarbonate, colorate, țipătoare cu nume de pensiuni…nu făceau parte din peisaj…kitch-uri ce îți aduc aminte de guma turcească Turbo….

Un însemn pe o săgeată/placă de lemn neprelucrat și pictat parcă cu vopsea obținută tradițional din ierburi mi-a atras atenția : Village Hotel

Am luat-o imediat pe traseul indicat de săgeți…să nu mor prost… ultima dată când am bătut satul pe jos nu era așa ceva…

Ajung la destinație (vezi poza)…drum pietruit ca pe vremuri …intru între casele mici de lemn pe care le știam din copilărie…urc în pridvor la 2-3 dintre ele… totul este așa cum cunosc eu Maramureșul din copilărie… așa cum 90% din Maramureș nu mai este astăzi…

Dau să scot ”scula” (camera foto) din rucsac … apare o micuță (am aflat după aceea că este managerul locației) care așteaptă să o întreb ceva…ceea ce și fac după un timp…”Cine a conservat aceste case tradiționale?”

Dl Duncan, îmi răspunde…și nu sunt doar conservate , sunt restaurate exact cum au fost construite cu mult timp în urmă și deschise circuitului turistic. Doriți să vedeți și interiorul ? Momentan avem una neocupată, aduc imediat cheia …”

Hm… cine-o fi dl Duncan (gândul m-a dus la Duncan MacLeod the Immortal :) ).

Intru…înăuntru..exact ca și pe dinafară…regăsești Maramureșul de odinioară, Maramureșul nealterat, Maramureșul pur… totul combinat cu confortul necesar…nimic kitchos…

Îmi spune că toate sunt la fel, iar turiști străni, dar și români, trăiesc exact ceea ce și-au socotit de acasă că vor trăi în concediu…deci socoteala de acasă, în cazul lor, se potrivește cu cea din târg…cei care au stat aici revin…necondiționat.

Se pare că singura problemă pe care o au in acste moment … sunt sufocați de turiști…

Recondiționează în continuare case tradiționale și le relochează la ei în domeniu…cererea pentru a trăi câteva zile de concediu în Maramureșul tradițional este intr-adevăr mare…

Sunt impresionat … aproape uit să mai fac fotografii…n-aș fi crezut că cineva ne mai poate întoarce în timp….

Dau să plec … dar micuța nu mă lasă…îmi spune despre activitățile care le oferă, seri tradiționale cu localnicii, mâncare și horincă fără etichete (U)E-uri…etc…nu mă interesează pentru că sunt de-al locului si intru mereu la moroșeni în case…Altceva însă mă oprește să plec… o cărare care urcă dealul….

Întreb ”Unde dă cărarea ?” …”A…păi la vecinul…prințul Charles…” credeam că glumește…o iau pe cărare…încântat de tot și de toate …e Duminică și slujba în biserică a început …poate de aia am văzut raiul pe pământ azi în Breb.

Căutați pe net Village Hotel (http://www.villagehotelmaramures.com/), mergeți acolo și vă veți convinge. Îl veți cunoaște și pe dl. Duncan. Nici prin cap nu vă trece cine este. ( Text şi foto: Gabriel Pop)

Leave a Reply